Sub comunişti n-aveam. Dar aveam. Acum, n-avem, că nu mai avem! E simplu.

din seria : La Tâncăbești, cand “lumea strâmbă” își trage apa la picioare!

Episodul 9

Postat la: 19.04.2013 – Jurnalul de Ilfov

de Eugen Dichiseanu

Avicola BalotestiTot ce se întâmplă odată, se poate repeta. Iar tot ce se întâmplă de două ori, se va întâmpla cu siguranţă şi a treia oară

În timpurile roşii n-aveam. Foamea bântuia zăludă, de colo, colo. Tembelismul comunist, dictatura ne lipeau unii de alții, pe la cozi. După ’89 am văzut că totuşi aveam multe, lângă noi. Şi “Avicole” şi legumicultură şi cercetare şi potenţial. Până atunci, rodul lor îl dădusem oricui, de-afară. Dar n-a durat mult să avem. Şi să le păstrăm. Le-am mătrăşit. Pe mulţi, i-a smintit banul cules uşor. Tâmpenia şi (sau) ticăloşia lor ne-au făcut neputincioşi. Şi păgubaşi, sadea.

Totuşi, prostia doare

Azi, dacă ne facem că nu ştim, suntem neghiobi? Ştiţi faza cu prostia şi luxul care se plătesc. Pentru nerozie o facem noi. Am ajuns sfrijiţi, cu mâna-ntinsă la alţii, pe la colţuri pentru un pui de pasăre sau o poamă. 

Iar luxul nu se plăteşte. Nu. El se achită. De cine? De către ei. Pentru capriciile lor și statutul nedrept de patroni de oameni. Dar de unde bani, cu ghiotura? Din profitul de pe urma prostiei noastre.

Alarmă pe două voci

Pentru astăzi, doi specialişti remarcabili, profesori universitari, doctori în ştiinţe, vorbesc, la capătul unei munci de-o viaţă. 

Nu vor ca tăcerea să le rămână pe urme. 

Truda lor a fost destinul unor şanse naţionale. 

Pierdute acum.

Jean Valvis – afaceristul lui pește!

“Avicola” Baloteşti – aşa o numeau unii, în grabă. În realitate, ICPCPAM, adică Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Păsărilor şi Animalelor Mici, devenise până în 2002 un centru de studiu important, cu reputaţie şi autoritate.

Era unic în ţară. Avea o tematică ştiinţifică ramificată, laboratoare superdotate şi peste 600 de angajaţi. Dintre ei, 100 de cercetători iscodeau structura genetică, la nivelul cromozomilor nucleului celular.

Toate, până a apărut rotofeiul afacerist Jean Valvis. În scurt timp, a adus institutul în starea pe care o vedeţi – în imaginea de sus. Mare businessman, nu?  

Ghid printre lupi 

Medicul Petru Bunaciu, dr. în ştiinţe şi profesor universitar, e călăuza care ştie fir cu fir povestea destinului naţional eşuat al ICPCPAM. A fost director ştiinţific şi, până în primăvara lui 2002, l-a condus ca director general. Atunci i-au dat în braţe Ordinul nr. 82 de înlocuire. Specialist ca specialist, dar ce să mai caute el acolo? Imediat, haita şi-a luat în stăpânire teritoriul. La început, mieluşei, au evaluat atent prada. Doi ani a  ţinut supravegherea directă. Ţelul? Scoaterea la mezat a patrimoniului substanţial al institutului. 

Găselniţa cu praf în ochi? Privatizarea. 

La manşa “accelerării” procesului a trecut vestitul Liviu Harbuz, ca administrator special. Superrr taree! 

Iar la comandă – ministrul APAPS, Ovidiu Muşetescu. Gata.

Cu milionu’, iei…poștalionu’

O clipă! În ’89 institutul livra producţiei 14 milioane de pui, da? Îi păpau cei din afară? Meritau. Însă în 2001 s-a tăiat maioneza. A dat numai 2 milioane. Adică, de 7 ori mai puţin. Ciudat: aceiaşi oameni fac mai întâi o treabă bună, apoi îşi dau în petic? Chestia e confuză.

Mai produceau ei: gâşte, raţe, curci, iepuri, prepeliţe, bibilici…Toate selecţionate, adică “un patrimoniu genetic foarte valoros”. Alte sute de mii de pui asigurau cercetarea, pe categorii de greutate, vârstă, linii genetice.

Oricum, n-a ajutat la nimic. Furajele s-au scumpit, chestii-trestii, subţirimi macroeconomice…   

Baza materială e baza

ICPCPAM mai avea: 6 ferme, o fabrică de nutreţuri combinate, un abator, o staţie de incubaţie, laboratoare de cercetare (nutriţie, fiziologie, tehnologie, ameliorare genetică, reproducţie). 

Mai punem un atelier mecanic, 18 linii de carne, 12 linii de ouă şi, bineînţeles, 122,5 ha de terenuri: pe la Săftica, Tâncăbeşti, Chitila, Scroviştea. E? E? Devine interesant, nu? 

Omul providenţei – musiuuu Valviiiisss

Nu aşteptam noi un mesaj divin, un curcubeu, o cometă, ceva? 

Vreau un pix cu roşu! Mersi. “Azi, 19 martie 2004, preşedintele APAPS Ovidiu Muşetescu a semnat la sediul instituţiei contractul de vânzare-cumpărare pentru pachetul de acţiuni de 84,5361% din capitalul social al ICPPPAM Baloteşti SA. Cumpărător: LaDorna şi preşedintele grupului, Jean Valvis”.(…) Efortul financiar (auzi vorbă n.n.) angajat de cumpărător: 8 800 000 de euro reprezentând: 

Şi acum atenţie, vă rog! Reiau: reprezentând 1) preţul pentru pachetul de acţiuni, capitalul de lucru şi valoarea investiţiilor tenologice, precum şi cele de mediu; 2) Menţinerea numărului de salariaţi, pe perioada realizării integrale a investiţiilor. 

Priviţi investiţiile! Ochii sus!

Văd că nu-nţelegeţi. Pe de o parte, omul n-a dat toată suma. A fost o rată mică, mică, uite-aşa… Un avans, colo, de câteva procente. 

De cealaltă parte, capitalul de lucru, valoarea investiţiilor tehnologice precum şi cele de mediu le vedeţi încă odată, privind fotografia de sus. 

Da! Tot aia! Inclusiv numărul de salariaţi. Tot acolo!

Aţi amorţit?   

(va urma)

One thought on “Sub comunişti n-aveam. Dar aveam. Acum, n-avem, că nu mai avem! E simplu.

  1. Pingback: Anchete Jurnalul de Ilfov 2013 | Complexul Two Lakes Two Brothers ® Tâncăbești

Leave a Reply